OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit¹. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri. Vezi definitia »

REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec. Vezi definitia »

REGLEMENTÁRE s.f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei; aranjare, normare. [< reglementa]. Vezi definitia »

contratrécere s.f. (înv.) rectificare (a unei greșeli). Vezi definitia »

TRONÁRE s.f. Acțiunea de a trona și rezultatul ei. [< trona]. Vezi definitia »