Definita cuvantului oprire
OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oprire
ÎNCERCÁRE, încercări, s. f. 1. Acțiunea de a încerca și rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduință, silință. 3. (La jocul de rugbi) Așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse; punctele obținute în urma acestei acțiuni; eseu. 4. Lucrare (literară) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau științific). 5. Necaz, suferință. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva. 6. (Înv.) Experiență practică; cunoaștere. – V. încerca. Vezi definitia »
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare. Vezi definitia »
IRITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare; iritație. [< irita]. Vezi definitia »
GÉNERE s. n. inv. în ~ = în general; obișnuit, de obicei. (< it. /in/ genere) Vezi definitia »
OPACIZÁRE, opacizări, s. f. Acțiunea de a opaciza și rezultatul ei. – V. opaciza. Vezi definitia »