drácilă (drácile), s. f. – Bucsău (Berberis vulgaris). – Var. dracină. Origine incertă. Ar putea proveni din sl. dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg. dračka, rus. dračije, der. ca racilă de la rac. După G. Meyer, Neugr. St., II, 26 și Pascu, Arch. Rom., VI, 231, din bg. dračka, de unde și ngr. δράτσινον. Mai puțin probabilă este originea tracică presupusă de Iordan, Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *drocila. Vezi definitia »

copáiță, s.f. sg. (reg.) scoarță de cireș uscată, amestecată cu paie, aprinsă de flăcăi în postul Paștilor pe un vârf de deal, de unde strigă fetele. Vezi definitia »

RECRUDESCÉNȚĂ s.f. Înrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensă, creștere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se întări]. Vezi definitia »

DELINCVÉNȚĂ s.f. 1. Fenomen social constând în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social. [Var. delicvență s.f. / cf. fr. délinquance]. Vezi definitia »

zonítă s. f., g.-d. art. zonítei Vezi definitia »