Definita cuvantului fonotecă
FONOTÉCĂ, fonoteci, s. f. 1. Colecție de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se folosește la sonorizarea unor producții artistice (în cinematografie, televiziune, etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecție. – Din fr. phonothèque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fonotecă
ANTIVITAMÍNĂ s.f. Substanță care inhibă acțiunea unei vitamine. [Cf. fr. antivitamine]. Vezi definitia »
DENDRÍTĂ, dendrite, s. f. 1. Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor. – Din fr. dendrite. Vezi definitia »
xilográfă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilográfei; pl. xilográfe Vezi definitia »
BĂBĂÍȚĂ s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babaie. Vezi definitia »
pleftureálă, plefturéli, s.f. (reg.) ocară, jignire, ofensă, insultă, înjosire. Vezi definitia »