MÁRMURĂ s.f. Rocă calcaroasă cristalină care se poate tăia și lustrui ușor, folosită în lucrări de construcție, la executarea obiectelor de artă etc. [Pl. -ri, -re, var. marmoră s.f., marmor s.n. / < lat. marmor, it. marmore]. Vezi definitia »

TORACENTÉZĂ, toracenteze, s. f. (Med.) Puncție a peretelui toracic. – Din fr. thoracentèse. Vezi definitia »

a fi tare în gușă expr. (peior.) a fi bogat. Vezi definitia »

EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia. Vezi definitia »

SEMIÁXĂ s. f. 1. porțiune dintr-o axă orientată într-unul din cele două sensuri ale acesteia. 2. jumătate din lungimea axei unei curbe plane închise sau a unui corp de revoluție generat de o asemenea curbă. (< semi- + axă) Vezi definitia »