AZOTÍT s. m. sare a acidului azotos; nitrit. (< fr. azotite) Vezi definitia »

arămit, -ă, arămiți, -te, adj. beat Vezi definitia »

PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni. Vezi definitia »

prăhubít, -ă, adj. (reg.) copt peste măsură. Vezi definitia »

șnit (-turi), s. n. – La berărie, jumătatea recipientului numit halbă. Germ. Schnitt (Candrea). Vezi definitia »