BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. -oacă. Vezi definitia »

CALEÁȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) caleáscă s. f.] – Din rus. koleaska. Vezi definitia »

GASTRÚLĂ s. f. (Biol.) Stadiu în dezvoltarea embrionului la animalele pluricelulare. – Din fr. gastrula. Vezi definitia »

TERMOMORFÓZĂ s. f. (biol.) morfoză atribuită temperaturii. (< fr. thermomorphose) Vezi definitia »

COMISÚRĂ s.f. 1. Loc unde se reunesc două părți ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura]. Vezi definitia »