BOB¹ (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu tulpina înaltă de 80-120 cm, fistuloasă, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze și fructe păstăi mari, pieloase (Vicia faba); originară din Asia, este cultivată pentru nutreț. 2. S. n. Fructul bobului (1) și mai ales sămînța lui comestibilă (scoasă din păstaie). ♦ P. analog. Fruct sau sămînță a unor plante, mai ales a cerealelor; grăunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghicește viitorul. ♦ Expr. A da în bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare; fir (de nisip), strop (de apă). Vezi definitia »

SINOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care urăște China, pe chinezi. (< fr. sinophobe) Vezi definitia »

GERMANOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște pe germani și ceea ce provine de la ei. [< fr. germaniphobe]. Vezi definitia »

FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe]. Vezi definitia »

PLANIGLÓB s.n. Planisferă, mapamond. [Cf. germ. Planiglob]. Vezi definitia »