PALATIN¹, palatini, s. m. Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparține unui palatin¹ sau unui palatinat, privitor la un palatin¹ sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin. Vezi definitia »

(din eng. mulch) Materie organică mărunțită (lemne, paie, frunze) cu care se acoperă solul pentru a-l proteja, având și rol de îngrășământ în același timp Vezi definitia »

BOIVIN [buavẽ], André (1895-1949), medic și chimist francez. Prof. univ. la București (1928-1936). Contribuții la studiul microchimiei bacteriilor și a factorilor antigenici bacterieni. M. coresp. al Acad. Române (1947). Vezi definitia »

FOSFOBACTERÍN s. n. îngrășământ agricol conținând culturi de bacterii. (< fosfat + bacterie) Vezi definitia »

CAPRÍN, -Ă, caprini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subdiviziune a familiei rumegătoarelor, care are ca tip capra; (și la sg.) animal care aparține acestei subdiviziuni. 2. Adj. Care aparține caprinelor (1), privitor la caprine. – Din fr. caprin, lat. caprinus. Vezi definitia »