Definita cuvantului frână
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu frână
púlă (púle), s. f. – Membru viril. – Mr., megl. pulă. Lat. pulla, f. de la pullus „pui” (Crețu, R. pentru istorie, VI, 83; Candrea-Dens., 1455). Pentru semantism, cf. Arg. din Madrid polla „membru viril”, it. uccello „membru viril”, bg. patka „rață” și „penis”, rus. potka „pasăre” și „penis”, rus. petych „cocoș” și „penis” etc. Der. din lat. pupula (Crețu 360) este fantastică. – Der. din lat. pūbes, prin intermediul unei forme *pūbŭla (Pușcariu 1396; REW 6806; Pascu, I, 147), este improbabilă, cf. Tiktin și Graur, Bl, V, 110. – Der. pulărău, s. m. (desfrînat), pentru al cărui suf. cf. bătălău, fătălău. Este de presupus că it. pollaco „codoș”, portare i polli „a codoși” pornesc de la același cuvînt. Vezi definitia »
PREZBÍTERĂ, prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presvíteră, prezvíteră s. f.] – Din ngr. presbytera. Vezi definitia »
OCROTÍNȚĂ, ocrotințe, s. f. (Înv.) Ocrotire. – Din ocroti + suf. -ință. Vezi definitia »
BRETEA ROMÂNĂ, com. în jud. Hunedoara, pe Strei; 3.448 loc. (1991). Vezi definitia »
POLIPÓZĂ s.f. (Med.) Proliferare adenomatoasă a unor Vezi definitia »