PAIR s.m. 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței. 2. Membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1814 și 1848; titlu de noblețe care-i conferea celui care-l prelua dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. [Pron. per, (rar) pa-ir. / < fr., engl. pair, cf. lat. par – egal]. Vezi definitia »

BAÍR, bairuri, s. n. (Rar) Povârniș, deal. – Din turc. bayir. Vezi definitia »

ILÍR, -Ă aadj., s. m. f. (locuitor) al unei populații de pe țărmul Mării Adriatice. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de iliri. (cf. Iliria) Vezi definitia »

Zaír (nume de țară) (înv.) s. propriu n. Vezi definitia »

OTUZBÍR s. n. (Înv.) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2. (În expr.) Cu otuzbirul = cu forța, forțat; cu asprime. – Din tc. otuzbir. Vezi definitia »