Definita cuvantului miracol
MIRÁCOL, miracole, s. n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) mirácul s. n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu miracol
NUCLEÓL s. m. organit dens și rotund din nucleul celular, din proteină și granule de acid nucleic; plasmozom. (< fr. nucléole, lat. nucleolus) Vezi definitia »
CENTRIÓL s. m. corpuscul citoplasmatic central al centrozomului. (< fr. centriole) Vezi definitia »
MINISPECTÁCOL s. n. spectacol de proporții reduse. (< mini1- + spectacol) Vezi definitia »
CRESÓL s.m. v. crezol. Vezi definitia »
PAIÓL s. n. 1. pardoseală de lemn care acoperă podeaua calei unei nave. 2. rând de butoaie sau baloturi în hambarul navei. (< fr. payol, rus. paiol) Vezi definitia »