CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. 1. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: corníce s. f.] – Din fr. corniche. Vezi definitia »

PERINÍȚĂ s. f. v. perniță. Vezi definitia »

POLIBUTADIÉNĂ s. f. produs macromolecular, din polimerizarea butadinei, folosit la fabricarea cauciucului sintetic. (< fr. polybutadiène) Vezi definitia »

TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță. Vezi definitia »

puicánă, puicáne, s.f. (reg.) puică mai mare. Vezi definitia »