HÍBĂ, hibe, s. f. (Reg.) Defect, cusur. – Din magh. hiba. Vezi definitia »

púrdă s.f. (reg.) praf. Vezi definitia »

RADIOFÍZICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază oscilațiile electromagnetice de înaltă frecvență, producerea și propagarea undelor radioelectrice etc. [Gen. -cii. / cf. fr. radiophysique]. Vezi definitia »

STRÂNSÚRĂ, strânsuri, s. f. I. 1. Adunare, grămadă, mulțime (strânsă la un loc); strânsătură. ♦ (Peior.) Oameni lipsiți de valoare; adunătură. ◊ Loc. adj. De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat. Oaste de strânsură = (în organizarea militară medievală a Moldovei) oaste formată din țărani, târgoveți și boieri cu slugile lor, care luptau alături de trupele regulate. 2. Plante erbacee care se culeg de pe câmp și se pun la păstrare; recoltă; nutreț. II. Apăsare, presare; presiune. – Strâns² + suf. -ură. Vezi definitia »

PEPSÍNĂ, pepsine, s. f. Enzimă secretată de mucoasa stomacului vertebratelor, care transformă proteinele în peptide; p. ext. medicament extras din mucoasa stomacală a unor animale, care se administrează în tratamentul bolilor de stomac. – Din fr. pepsine, germ. Pepsin. Vezi definitia »