griv (grívă), adj. – Cenușiu, pestriț, gri cu alb. – Mr. griv. Bg. griv (DAR; Conev 97; Pascu, I, 196; Pascu, Beiträge, 35; Ruffini 98), cf. sb. grivast, ngr. γρίβος. – Der. grivei, s. m. (nume de cîine); grivan, s. m. (șobolan). Vezi definitia »

ENUNȚIATÍV, -Ă adj. Care enunță, care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă (și s.f. ) = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pron. -ți-a-. / cf. it. enunziativo]. Vezi definitia »

INJONCTÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de injoncțiune. ♦ (Lingv.) Poruncitor. [Cf. fr. injonctif]. Vezi definitia »

PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Ir. sau glumeț) Medidativ, gânditor. – Din fr. pensif. Vezi definitia »

ALUZÍV, -Ă adj. Care face aluzie; cu aluzii. [< fr. allusif]. Vezi definitia »