ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique. Vezi definitia »

ASERTÓRIC, -Ă adj. (Log.) Care are caracterul unei aserțiuni. ◊ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [< fr. assertorique]. Vezi definitia »

ANESTÉZIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care produce anestezie; anesteziant. [< fr. anesthésique]. Vezi definitia »

HIDRAÚLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la hidraulică. 2. care funcționează cu ajutorul unui lichid, acționat de o pompă. 3. care rezistă la acțiunea apei. II. s. f. știință care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. (< fr. hydraulique, lat. hydraulicus) Vezi definitia »

APOSTÁTIC, -Ă adj. de apostat; rebel. (< it. apostatico) Vezi definitia »