NOMENCLATÓR s.n. 1. Listă care conține nomenclatura unui domeniu al științei, al tehnicii etc. 2. Listă de materiale, de utilaje etc. organizată după anumite criterii. [Cf. fr. nomenclateur]. Vezi definitia »

ERBIVÓR, -Ă adj. Care se nutrește cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba – iarbă, vorare – a mânca]. Vezi definitia »

EXAMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care examinează. (< fr. examinateur) Vezi definitia »

piciór (picioáre), s. n. – 1. Membru inferior la om și fiecare dintre membrele care ajută la deplasare la celelalte viețuitoare, labă. – 2. Gambă, but, coapsă. – 3. Bază, sprijin. – 4. Măsură de lungime. – 5. Metru poetic. – 6. Normă, stil. – 7. Dîmb, delușor. – 8. Coadă sau mîner de coasă. – 9. (Olt.) Claie de 13 snopi. – Mr. (ci)cior, megl. picior, istr. picioru. Lat. petiolus (Diez, II, 53; Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1371; REW 6324a), cf. sp. pezuelo. CuvÎnt de uz intern (ALR, I, 55). – Der. picioroangă (var. piciorong), s. f. (înv., cîrjă; cataligă, papainog; pasăre cu picioare lungi); picioruș, s. m. (picior mic; un anumit fel de a tricota; bețigaș de literă); piciorușe, s. f. (Banat, trepied); împicioronga, vb. refl. (a se pune pe picioare). Vezi definitia »

FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. Vezi definitia »