Definita cuvantului erbivor
ERBIVÓR, -Ă adj. Care se nutrește cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba – iarbă, vorare – a mânca].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu erbivor
ARHESPÓR s. m. celulă care dă naștere, prin diviziune, celulelor mamă sporifere. (< fr. archéspore) Vezi definitia »
Încărcător frontal. Vezi definitia »
IMPULSÓR s. n. rotor al unei pompe centrifuge. (< fr. impulseur) Vezi definitia »
INFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite o infracțiune. (< fr. infracteur, lat. infractor) Vezi definitia »
DEFENDÓR, defendori, s. m. (Rar) Pârât, acuzat. – Din fr. défendeur. Vezi definitia »