a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz expr. a se lăuda înainte de reușită. Vezi definitia »

raz (rázuri), – 1. Unealta cioplitorului de piatră. – 2. Răzuitoare. Sl. razŭ „tăiș” (Tiktin), cf. sb. raz. S-a contaminat cu a arde „a răzui”, schimbînd într-un anumit fel semantismul cuvîntului sl., în așa fel încît der. exprimă mai curînd ideea de „a răzui” sau „a nivela” decît cea de „a tăia”. Der. răzui, vb. (a îndepărta un strat; a nivela); răzuitoare, s. f. (unealtă de ras); răzuitură, s. f. (radere); răzătoare, s. f. (unealtă cu care se rade); răzuș, s. n. (daltă, otic, răzuitoare, frînă la războiul de țesut; sapă); răzușe, s. f. (Trans., răzuitor); răzălui, vb. (a răzui), din mag. reszelni (Cihac, II, 623; Gáldi, Dict., 154); răzălău, s. m. (Mold., Banat, răzător). Vezi definitia »

muraház, muraházi, s.m. (înv.) înalt demnitar, plenipotențiar. Vezi definitia »

CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kek „vânăt”. Vezi definitia »

OLIGOCLÁZ s. m. feldspat plagioclaz, conținând anortit. (< fr. oligoclase) Vezi definitia »