chicláz (chiclázuri), s. n. – Vitriol verde. – Var. chiclazăr. Origine incertă. După Scriban, din germ. Giftglas „sticlă otrăvită” (cf. pl. Giftgläser și var.), care convine fonetic, dar al cărui sens nu este clar. Tot Scriban, Arhiva, 1912 propusese înainte mag. kék „vînăt”. Se folosește mai ales în Mold. Dacă var. se bazează pe pl., este vorba de un cuvînt oriental. Vezi definitia »

PODGHIÁZ s. n. v. poghiaz. Vezi definitia »

PAVOÁZ s.n. Ansamblu de pavilioane sau de lumini arborate de o navă cu ocazia unei festivități. ◊ Marele pavoaz = ansamblul pavilioanelor codului internațional de semnalizare ridicate între catargele din proră și din pupă în ordinea culorilor naționale ale statului respectiv; micul pavoaz = ansamblul pavilioanelor naționale arborate la proră, la pupă și la fiecare catarg al navei. [Pron. -voaz. / cf. fr. pavois, it. pavese]. Vezi definitia »

BIOGÁZ (‹ fr. {i}) s. n. 1. Amestec de gaze conținînd în cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compuși organici (ex. celuloză, uree, pectine etc.) de către microorganismele anaerobe. 2. Combustibil obținut printr-un proces de fermentație dirijată a biomasei, avînd puterea calorică de 19.000-25.000 kJ/Nm³. Vezi definitia »

pricáz (pricázuri), s. n. – Necaz, nenorocire, pagubă. Sl. prikazŭ „poveste” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 208), cf. necaz. Pentru semantism, cf. fr. j’ai eu une histoire „am avut un necaz”. Cuvînt nefolosit în Munt. – Der. pricăji, vb. (a face sau a zice lucruri care aduc necaz; a se mînji, a se molipsi; a se chinui), ca necăji de la necaz (din sl. prikazati, „a demonstra”, după Cihac; din sl. prokaziti „a se strica”, după Tiktin); pricază, s. f. (înv., lepră); pricaznic, adj. (înv., nenorocit, funest). Vezi definitia »