împăcăluí, împăcăluiésc, vb. IV (reg., înv.) a (se) împăca, a se împăcelui. Vezi definitia »

MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna. Vezi definitia »

nățăluí, nățăluiésc, vb. IV (reg.) a broda. Vezi definitia »

SUBSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere) Vezi definitia »

SPÂNȚUÍ vb. IV v. spânzui. Vezi definitia »