VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în evul mediu românilor din stânga și din dreapta Dunării de către alte popoare. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia sau la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. Vezi definitia »

AMFIBRÁH, amfibrahi, s. m. Unitate ritmică formată, în metrică antică, dintr-o silabă lungă precedată și urmată de două silabe scurte. ♦ Unitate ritmică alcătuită, în metrică modernă, dintr-o silabă accentuată precedată și urmată de două silabe neaccentuate. – Din fr. amphibraque, lat. amphibrachus. Vezi definitia »

șah, șahuri, s.n. (înv.) viză a unei autorități puse pe registrele comerciale. Vezi definitia »

ACEFALOBRÁH s. m. monstru care prezintă acefalobrahie. (< engl. acephalobrachius) Vezi definitia »

KAZÁH ~ 3. s.n. Dialect turc, înrudit cu cel kirghiz (3.), vorbit de kazahi. (1.- 3. cf. fr. kazakh) Vezi definitia »