TOVĂRĂȘÍȚĂ, tovărășițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui tovarășă. – Tovarășă + suf. -iță. Vezi definitia »

cóngruă s.f. (reg. înv.) minimul de venit pe care trebuie să-l aibă orice slujbaș al bisericii. Vezi definitia »

POTAMOBOTÁNICĂ s. f. botanica apelor curgătoare. (< fr. potamobotanique) Vezi definitia »

glúmă (glúme), s. f. – Banc, poveste plină de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumŭ (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerușinare”, sau, mai curînd, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. După Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumeț, adj. (care glumește), cf. sl. glumiči, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; înv., a se ocupa; înv., a bîrfi), sensurile înv. fiind împrumuturi lit. din sl., fără circulație reală. Vezi definitia »

DORSARTRÓZĂ s. f. artroză la coloana dorsală. (< fr. dorsarthrose) Vezi definitia »