REPTÁȚIE s. f. 1. târâre. 2. deplasare lentă a zăpezii, a particulelor rezultate din dezagregări pe terenurile înclinate. (< fr. reptation, lat. reptatio) Vezi definitia »

ENANTIOMORFÍE s. f. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism. ◊ (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte. (< fr. énantiomorphie) Vezi definitia »

ASTROFOTOGRAMMETRÍE s.f. Ramură a fotogrammetriei cu aplicații în măsurările astronomice, care folosește determinări pe cale stereoscopică. [Gen. -iei. / < fr. astrophotogrammétrie]. Vezi definitia »

PROLIGERÁȚIE s. f. proliferație. (< fr. proligération) Vezi definitia »

DINASTÍE s.f. Succesiune de suverani care aparțin aceleiași familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. -iei. / < fr. dynastie, it. dinastia, cf. gr. dynasteia – dominație]. Vezi definitia »