SABEÍSM s. n. cult al focului și al corpurilor cerești, în vechime la caldeeni, perși etc. (< fr. sabéisme) Vezi definitia »

BALZACIANÍSM s. n. Ceea ce este specific operei balzaciene; tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. balzaciene. [Pr.: -ci-a-] – Balzacian + suf. -ism. Vezi definitia »

SINCRETÍSM s.n. 1. Stare de nediferențiere a elementelor unui fenomen, specifică fazelor primitive de dezvoltare. 2. Contopire a unor elemente de gândire, de viață socială, artistică etc. într-un complex în care încă nu-și pot semnala specificul. ♦ (Fil.) Amestec de teorii diferite și contradictorii. [< fr. syncretisme, cf. gr. synkretizein – a reuni]. Vezi definitia »

INCOLINÍSM s.n. (Biol. Formă de conviețuire a două organisme în care unul folosește gazda numai ca adăpost. [Cf. fr. incolinisme, cf. lat. incolere – a locui]. Vezi definitia »

TAUTACÍSM s. n. figură de stil constând în repetarea aceluiași semn la începutul unor cuvinte sau silabe succesive. (< fr. tautacisme) Vezi definitia »