ATARAXÍE s.f. 1. (În filozofia antică greacă) Stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri. 2. (Med.) Stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fără, taraxis – tulburare]. Vezi definitia »

LITOTRITÍE, litotritii, s. f. (Med.) Operație de spargere și extragere a calculilor vezicali, pe cale endoscopică. – Din fr. lithotritie. Vezi definitia »

PEDAGOGÍE s.f. Știință care studiază metodele de educație și de instruire a oamenilor (a tineretului în special). ♦ Manual, tratat care are ca obiect această știință. [Gen. -iei. / cf. fr. pédagogie, lat. pedagogia, gr. paidagogia < pais, paidos – copil, agoge – conducere]. Vezi definitia »

INTERPENETRÁȚIE, interpenetrații, s. f. Pătrundere reciprocă, întrepătrundere a două sau a mai multor elemente, substanțe, fenomene etc. – Din fr. interpénétration. Vezi definitia »

sálcie (sálcii), s. f. – Sos. – Var. salță. It., sp. salsa, prin mijlocirea ngr. σάλτσα. Sec. XIX, cuvînt rar, folosit de Alecsandri. Vezi definitia »