BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii; arete. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera boreală; unul din cele douăsprezece semne ale zodiacului. ◊ Zodia berbecului = perioada dintre 21 martie și 21 aprilie, când soarele trece în dreptul berbecului (I 2). II. 1. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care prin cădere, servește la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex). Vezi definitia »

ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță conisderată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque. Vezi definitia »

varéc (algă) s. n. Vezi definitia »

TEC²(A)-/TECI-, -TÉCIU elem. „conceptacul, teacă”. (< fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke) Vezi definitia »

DRIOPITÉC s.m. Cel mai apropiat strămoș al maimuțelor antropoide actuale și al omului, care a trăit la începutul perioadei neogene. [Pron. -dri-o-. / < fr. dryopithèque, cf. gr. drys – stejar, pithekos – maimuță]. Vezi definitia »