teșméc, teșmécuri, s.n. (înv.) înșelătorie. Vezi definitia »

REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec. Vezi definitia »

nelutátec, -ă, adj. (înv.) nepământesc. Vezi definitia »

ciumléc s.n. (reg. înv.) un fel de ghiveci pus în oală și fiert. Vezi definitia »

METÉC s.m. (Ant.) Nume dat la Atena străinilor stabiliți în acest oraș, care nu aveau nici un fel de drepturi politice. [< fr. métèque, cf. gr. metoikos – străin]. Vezi definitia »