BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut. Vezi definitia »

STEATÓZĂ s. f. degenerare a unui țesut sau organ, prin depunerea masivă de grăsime. (< fr. stéatose) Vezi definitia »

puțișoáră, puțișoáre, s.f. (pop. și fam.) 1. puță mică de copil; puțică, puțuică. 2. (la pl.) produs culinar preparat din cartofi fierți, făină și ouă, cu formă de batoane presărate cu pesmet, prăjite cu grăsime și cu zahăr. 3. (reg.) omușor. Vezi definitia »

MAIEÚTICĂ s.f. Metodă întrebuințată de Socrate în discuțiile filozofice, constând în a scoate la iveală, prin întrebări și răspunsuri dibace, cunoștințele juste pe care le aveau în minte interlocutorii săi. [Pron. ma-ie-u-. / cf. fr. maïeutique, cf. gr. maieutike – priceperea de a moși]. Vezi definitia »

ETOTÉHNICĂ s.f. Sistem de reguli de conduită morală; tehnică morală. [< etos + tehnică]. Vezi definitia »