EXPERIMENTALÍSM s.n. Folosire a experimentului ca principal mijloc euristic. [Cf. engl. experimentalism]. Vezi definitia »

FILOELENÍSM s.n. Dragoste, admirație pentru ceea ce este grecesc. [Cf. fr. philhellénisme]. Vezi definitia »

ORĂȘENÍSM, orășenisme, s. n. Fel de a fi, de a se comporta, de a vorbi specific unui orășean; p. ext. comportare manierată, căutată, artificială. – Orășean + suf. -ism. Vezi definitia »

CONFESIONALÍSM s. n. Concepție teologică care consideră obligatorie aparteneța la o anumită confesiune. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Konfessionalismus, it. confessionalismo. Vezi definitia »

PINDARÍSM s. n. stil pindaric; lirism emfatic și artificios. (< fr. pindarisme) Vezi definitia »