TĂICUȘÓR, tăicușori, s. m. Tăiculiță. – Taică + suf. -ușor. Vezi definitia »

DEFRIȘÓR, -OÁRE, defrișori, -oare, s. m. și f. Persoană care efectuează sau lucrează la defrișări. – Din fr. défricheur. Vezi definitia »

onór (onóruri), s. n. – Cinste. It. onore. E dubletul lui onoare, s. f. – Der. onora, vb. (a cinsti), din fr. honorer; onorabil, adj., din lat. honorabilis, sec. XIX; onorabilitate, s. f., din fr. honorabilité; onorar, adj., din fr. honoraire; onorar, s. n. (recompensă); onorat, adj., folosit numai ca titlu de disticție; onorific, adj., din lat. honorificus. Vezi definitia »

IZOCÓR, -Ă I. adj. (despre transformările unui sistem fizic) care are loc la volum constant; izoster. II. s. f. linie de-a lungul căreia un sistem fizic are același volum. (< fr. isochore) Vezi definitia »

METEÓR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natură apoasă, electrică sau optică. 2. Fenomen care constă în apariția, pe bolta cerească, a unui punct luminos (reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră) care se mișcă cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. [Pr.: -te-or]. – Din it. meteora, ngr. metéoron, fr. météore, germ. Meteor. Vezi definitia »