CRĂNȚĂNÍ, crănțănésc, vb. IV. Intranz. 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi. 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. – Cranț + suf. -ăni. Vezi definitia »

răpótini s.m. pl. (înv.) 1. sărbătoare țărănescă ce cade a treia marți după Paști. 2. turte făcute cu acest prilej. Vezi definitia »

locutiuni pentru cuvantul barza Vezi definitia »

SCRÂȘNÍ, scrâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ◊ Tranz. Își scrâșnea dinții. ♦ Fig. A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie. 2. P. gener. A produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi. [Var.: (reg.) crâșní vb. IV.] – Din bg. skărša, scr. scršiti. Vezi definitia »

căuní, pers. 3 sg. căúnéște, vb. IV (reg.; despre copoi) a chefni, a chelălăi. Vezi definitia »