ȚINUTÁȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care locuia într-un anumit ținut (II 1). – Ținut + suf. -aș. Vezi definitia »

națintúș s.m. (reg.) zambilă. Vezi definitia »

PLEȘ, PLEÁȘĂ, pleși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Chel, pleșuv. 2. Adj. (Despre dealuri, munți, soluri etc.) Lipsit de vegetație, sterp, gol. 3. S. f. Porțiune a muntelui lipsită de vegetație; pleșuvie. – Din sl. plĕši. Vezi definitia »

strohotíș, strohotíșuri, s.n. (reg.) V. stroh (1). Vezi definitia »

fíteș adv. – (În loc. pe fiteș) Fiecare pe socoteala lui. Țig. fiteshao (Juilland 164). S-a încrucișat cu fiecare în forma hibridă fiteșcare, în Munt. Vezi definitia »