DENTÍNĂ s. f. Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine. Vezi definitia »

MASTOCITÓZĂ s. f. prezența mastocitelor într-un țesut sau organ. (< fr. mastocytose) Vezi definitia »

METALÉPSĂ s.f. Figură de stil care constă în indicarea unui amănunt antecedent pentru a sugera consecința unui fapt sau invers. [< fr. métalepse, cf. lat., gr. metalepsis – transpoziție]. Vezi definitia »

cercálă (cercắli), s. f. – Năvod, plasă de pescuit. Rut. čekalo (Drăganu, Dacor., VI, 267); r s-ar explica prin asimilarea cu vb. a cerca. Din rom. ar putea proveni mag. cserkálo. Vezi definitia »

KILOTÓNĂ s. f. unitate de măsură pentru masă, de 100⁰ de tone. (< fr. kilotonne) Vezi definitia »