PERMANÉNȚĂ s. f. însușire a unui lucru, a unei acțiuni etc. de a fi permanent(ă). ♦ în ~ = permanent, continuu. ◊ birou, serviciu în unele întreprinderi care funcționează fără întrerupere. (< fr. permanence) Vezi definitia »

prisélniță s.f. (reg.) salcie tânără. Vezi definitia »

spegnúță, spegnúțe, s.f. (reg.) cantitate mică de lână sau de cânepă dărăcită. Vezi definitia »

ȘTAFÉTĂ s. f. 1. (în trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.) care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ◊ sportivul care ia parte. ◊ obiectul însuși. (< it. staffetta, germ. Stafette) Vezi definitia »

dvéră, dvére, s.f. (înv.) ușa iconostasului de la biserică. Vezi definitia »