crivínă, crivíne, s.f. (reg.) 1. desiș de mărăcini mari, cu arbori subțiri; pădurice de arbori tineri; luncă. 2. loc umed, mlăștinos. 3. pământ lucrat, cultivat; țarină. Vezi definitia »

MACÁMĂ, macame, s. f. (Rar) Gen literar arab în care versurile alternează cu proza ritmată. – Din germ. Makame. Vezi definitia »

PLASTÍDĂ, plastide, s. f. Constituent celular caracteristic plantelor superioare, cu rol important în procesele biochimice și de sinteză. – Din fr. plastide. Vezi definitia »

FILÍPICĂ s.f. (Liv.) Discurs, cuvântare cu caracter acuzator pronunțată împotriva cuiva. [< lat. philippicae, fr. philippique, cf. Philippicae – discursurile lui Demostene împotriva regelui Filip al II-lea al Macedoniei]. Vezi definitia »

ȚÁICĂ s. f. (Reg.) Țață. – Probabil contaminare între țață și [da]ică. Vezi definitia »