A FORTIÓRI loc. adv., adj. inv. care se impune cu necesitate. ◊ (log.; despre raționamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului că în favoarea celei de-a doua judecăți există tot atâtea temeiuri. (< lat. a fortiori, cu atât mai mult) Vezi definitia »

miștocări, miștocăresc v. t. a ironiza, a persifla, a batjocori. Vezi definitia »

zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă Vezi definitia »

păturí, păturésc, vb. IV (pop.) 1. a împături; a aranja, a potrivi; a îndrepta, a netezi (obiectele de îmbrăcăminte). 2. (refl.) a se așeza în straturi, a se tasa, a se îndesa. 3. a călca în picioare (culcând la pământ). 4. a apăsa, a bate, a bătători. Vezi definitia »

CNIDÁRI s. m. pl. principala subîncrengătură a celenteratelor: hidrozoarele, antozoarele (anemonele-de-mare, coralii, madreporii) și meduzele. (< fr. cnidaires) Vezi definitia »