Definita cuvantului pârgar
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În evul mediu, în organizarea administrativă a țărilor românești) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pârgar
vernacular Vezi definitia »
PARTICULÁR, -Ă I. adj. 1. care aparține numai anumitor persoane sau lucruri. ♦ în ~ = în mod deosebit, în special. ◊ care constituie proprietatea individuală a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic, specific. ◊ (log.; despre judecăți) în care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. II. s. n. categorie filozofică, verigă intermediară între singular și general. III. s. m. persoană care nu deține o funcție oficială; (p. ext.) persoană considerată ca individ în raport cu statul. (< fr. particularis, germ. partikular, /III/ Partikular) Vezi definitia »
DOLÁR s.m. Unitate monetară în S.U.A., în Canada etc. [< engl., fr. dollar]. Vezi definitia »
șubár, șubári, s.m. (reg.) 1. croitor care confecționează haine din pănură. 2. piuar. Vezi definitia »
PENÁR, penare, s. n. Cutioară paralelipipedică în care școlarii își țin creioanele, penițele, gumele etc. – După germ. Pennal. Vezi definitia »