SEPSÍE¹ s. f. calitatea a ceea ce este septic, infectat. (< fr. sépsie) Vezi definitia »

AEROLOGÍE s.f. Parte a meteorologiei care studiază păturile superioare ale atmosferei. [Gen. -iei. / < fr. aérologie, cf. gr. aer – aer, logos – studiu]. Vezi definitia »

CRONOLOGÍE s. f. 1. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor. (p. ext.) succesiune în timp a evenimentelor istorice. ◊ sistem de socotire a anilor. 2. listă cu o succesiune cronologică. (< fr. chronologie) Vezi definitia »

FITOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază materia vegetală și funcțiile acesteia. (< fr. phytobiologie) Vezi definitia »

GASTROENTEROLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază fiziopatologia aparatului digestiv. (< fr. gastro-entérologie) Vezi definitia »