ROTÓR, rotoare, s. n. Parte a unei mașini (motor sau generator de energie) care se rotește, în timpul funcționării, în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. – Din fr. rotor. Vezi definitia »

nevoitór, nevoitoáre, adj. (înv.) 1. stăruitor, zelos. 2. harnic, muncitor. Vezi definitia »

PORONCITÓR, -OÁRE adj. v. poruncitor. Vezi definitia »

EXPEDITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care expediază scrisori, bani etc.; trimițător. [Cf. fr. expéditeur, lat. expeditor]. Vezi definitia »

VICEGUVERNATÓR, viceguvernatori, s. m. Locțiitor al unui guvernator în absența acestuia; titlu, funcție deținută de această persoană. – Vice- + guvernator (după fr. vice-guverneur). Vezi definitia »