MEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ◊ Mediator chimic = substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. și f. Cel care face o mediație între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [Pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator]. Vezi definitia »

pitulătór, pitulătoáre, adj. (înv.) care (se) pitulează, care (se) ascunde. Vezi definitia »

RENOVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care militează pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor. (< fr. rénovateur) Vezi definitia »

CORBIȘÓR, corbișori, s. m. (Rar) Corbuleț. – Corb + suf. -ișor. Vezi definitia »

DECUSCUTATÓR s. n. separator electromagnetic pentru decuscutare. (< decuscuta + -tor) Vezi definitia »