IRIZÁȚIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori și de nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență. [Gen. iei, var. irizațiune s.f. / < fr. irisation]. Vezi definitia »

BONOMÍE s. f. atitudine, caracter de bonom. (< fr. bonhomie) Vezi definitia »

SILVOBIOLOGÍE s.f. Parte a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / cf. fr. sylvo-biologie]. Vezi definitia »

PLATIMERÍE s.f. Turtire anteroposterioară a femurului. [Gen. -iei. / < fr. platymérie]. Vezi definitia »

OTOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile aparatului auditiv. [Gen. -iei. / < fr. otopathie]. Vezi definitia »