Definita cuvantului anafora
ANAFORÁ, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII – XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anafora.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu anafora
zgrepțorá vb. I refl. (reg.) a se cățăra. Vezi definitia »
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură. Vezi definitia »
TURBURÁ vb. I v. tulbura. Vezi definitia »
DELIBERÁ, deliberéz, vb. I. 1. Intranz. (Despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2. Tranz. A decide, a rezolva. – Din fr. délibérer, lat. deliberare. Vezi definitia »
SUPRATURÁ, supraturez, vb. I. Tranz. (Auto) A tura peste un prag de siguranță un motor sau orice alt sistem care are elemente ce pot fi antrenate într-o mișcare de rotație. (din pref. supra- + tura2) Vezi definitia »