COMPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare]. Vezi definitia »

TRÓNCA-TRÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. [Var.: trónca-tránca interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare. Vezi definitia »

GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare. Vezi definitia »

a-l seca (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. (d. griji, necazuri) a necăji (pe cineva), a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva). Vezi definitia »