Definita cuvantului cunoaștere
CUNOÁȘTERE, cunoașteri, s. f. Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. ◊ Teoria cunoașterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1). – V. cunoaște.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cunoaștere
cópre s.f. (reg.) mărar. Vezi definitia »
TURBIFICÁRE s. f. proces de transformare a resturilor vegetale în turbă. (după fr. tourbification) Vezi definitia »
ÎNGREUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngreuna. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuna. Vezi definitia »
MONOPOLIZÁRE, monopolizări, s. f. Acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei. – V. monopoliza. Vezi definitia »
ODOÁRE s. f. v. odor2. Vezi definitia »