ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (Reg.) Bucată muzicală; p. ext. instrument muzical. – Zice + suf. -ătoare. Vezi definitia »

ÎNOTĂTOÁRE, înotătoare, s.f. – V. înotător (2) [DEX'98] Vezi definitia »

OSCILÁRE s.f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; clătinare; (fig.) ezitare; fluctuație. [< oscila]. Vezi definitia »

DESALINÁRE s.f. v. desalinizare. Vezi definitia »

RECÂNTĂRÍRE, recântăriri, s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări. Vezi definitia »