podișór, podișoáre, s.n. 1. (înv. și reg.) podeț. 2. (reg.) dulap sau stelaj pentru vase. 3. fiecare dintre bârnele pe care se sprijină podeaua la casă. 4. (reg.) parte a bisericii (cu balcon) unde stă corul. 5. (reg.) platformă pe care sunt fixate pietrele la moara de apă; pod. 6. (reg.) dulap de haine. 7. (reg.) nișă în zid, firidă. 8. (reg.) suport de scânduri pe care se pun la uscat sau la dospit cașul, brânza etc. sau pe care se păstrează oalele cu lapte; leasă, pat. Vezi definitia »

INIȚIATÓR, -OÁRE, inițiatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune; promotor. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiateur. Vezi definitia »

HIDROMONITÓR s. n. dispozitiv component al unei instalații de excavat pământ, dintr-o conductă metalică prin care se proiectează un jet de apă sub presiune. (< fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor) Vezi definitia »

FOIȘÓR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului), cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case; pavilion, chioșc. ♦ Turn. ◊ (Înv.) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyosó. Vezi definitia »

CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur. Vezi definitia »