BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt. Vezi definitia »

cimént s. n. – Material de construcție în formă de pulbere fină. It. cimento. Sec. XIX. – Der. cimenta, vb. Vezi definitia »

CORESPONDÉNT, -Ă s.m. și f. 1. Colaborator extern la un ziar, care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia în fața școlii. 3. (Rar) Cel care poartă corespondență cu cineva. // adj. Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului de vot. [Cf. fr. correspondant, it. corrispondente]. Vezi definitia »

INVARIÁNT, invarianți, s. m. Mărime, relație, proprietate etc. care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări. [Pr.: -ri-ant. Var.: invariántă s. f.] – Din fr. invariant. Vezi definitia »

unt (-turi), s. n. – Grăsime extrasă din lapte. – Mr. umtu, megl., istr. unt. Lat. ŭnctum (Pușcariu 1818; REW 9057), cf. it., sp., port. unto, prov. onch, v. fr. oint, cat. unt, cu semantism diferit; numai abellun. unt coincide cu rom., cf. și alb. lürëtë. – Der. untdelemn, s. n. (ulei de măsline), mr. untulemnu; untdelemnariu, s. n. (înv., recipient pentru ulei); untdelemniu, adj. (aurit); untdelemnos, adj. (uleois); untișor, s. m. (plantă, Ficaria ranunculoides); untos, adj. (cu unt, ca untul), mr. untos, poate direct din lat. ŭnctŭōsus (Pușcariu 1819). – Cf. unge, untură. Vezi definitia »