RAHITÍSM s. n. Boală caracteristică primei copilării, provocată de lipsa vitaminei D, care produce tulburări în metabolismul fosforului și al calciului, cu repercusiuni, în special, asupra sistemului osos. – Din fr. rachitisme. Vezi definitia »

ISTORÍSM s. n. principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. (< fr. historisme, rus. istorizm) Vezi definitia »

FIDEÍSM s. n. 1. orientare a unor concepții filozofice care acordă credinței prioritate față de știință, sau le pun pe același plan. 2. (în catolicism) concepție potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii. (< fr. fidéisme) Vezi definitia »

CINETÍSM s. n. 1. sistem care reduce toate fenomenele fizice la mișcare. 2. direcție în arta modernă cuprinzând o serie de tendințe, curente și grupări preocupate de reprezentarea sau aplicarea mișcării în artele vizuale. (< fr. cinétisme) Vezi definitia »

SOCINIANÍSM s.n. Doctrină protestantă din sec. XVIII, care nega trinitatea și divinitatea lui Cristos. [< fr. socinianisme]. Vezi definitia »