púșche s. f. – Veziculă dureroasă (pe limbă). – Var. pușcheà, puște(a), puscea. Mr. pușcl’e „ciumă”. Lat. pŭstŭla (Pușcariu 1412; Candrea-Dens., 1486; REW 6867). Rezultatul pușche, normal (ca aurĭcŭla › ureche), a fost indicat de Candrea ca formă ipotetică, dar circulă în mod curent în Munt. (nu apare în ALR, II, 39, care menționează cuvîntul numai în Trans. și Mold.). Necesitatea unui lat. *pŭstĕlla (Pușcariu, Dimin., 172), *pŭstŭlĕlla (Tiktin) sau *pŭstŭlilla (Iordan, Dift., 59) nu este evidentă. Vezi definitia »

TINDÉCHE, tindechi, s. f. Bucată îngustă de lemn sau de oțel, cu dinți la ambele capete, cu ajutorul căreia se ține întinsă pânza la război când se țese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotițe, cu care se întinde pânza în lățime la războaiele mecanice. – Lat. tendicula. Vezi definitia »

LÉGHE s.f. Veche măsură pentru distanță, folosită în apusul Europei, variind ca lungime între 3000 și 7500 m. [Pl. invar. / < it. lega]. Vezi definitia »

PĂDÚCHE, păduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploșniță. – Lat. peduculus. Vezi definitia »

paraoáche s.f. (reg.) femeie proastă, toantă, zăpăcită. Vezi definitia »